Mi-a placut ideea unui profesor de a-si pune elevii sa-si imagineze o zi de peste 10 ani din viata lor . Cu toate detaliile tehnice si mai putin tehnice. Seamana cu intrebarea (recunosc ce mi se pare idioata) la unele interviuri « ce te vezi facand peste 5 ani ? », insa ea are un rost intr-un context anume …acel « anume » incerc si eu sa-l descifrez !
Se zice ca viitorul il creezi in clipa prezenta, tine de puterea noastra de anticipare, de creativitate, de detasarea de tot ce ne inconjoara acum .
Acum 20 ani ma bucuram ca pot viziona desenele animate in orice zi si la orice ora la tv. Ma bucuram ca nu trebuie sa mai stau la rand sa-mi bifeze painea pe cartela si ca pot simti mirosul libertatii cand ies afara, fara sa-mi cenzurez vorbele si gesturile. Acum 10 ani ma bucuram de primul cheeseburger pe care mi l-a adus verisoara din Bucuresti (rece si plimbat pe drum cateva ore bune ) si de mirajul unui simplu cadou primit tot de la ea - o insigna (ce semnifica pt mine la vremea respectiva o evolutie, o imagine a unor lucruri departate si ascunse dincolo de orizont).
Ma gandesc ca peste 10 ani o sa ma minunez de simplitatea unor evenimente, ce azi privite prin ochii « evoluatului », par mizilicuri.
« Esenta firii, a placerii, bucuriei si a dragostei pe care ti-o da viata, n-o poate masura decat la sfarsitul tuturor « anotimpurilor « . Daca renunti la iarna, vei pierde promisiunea primaverii, frumusetea verii si bogatia toamnei » .
Cred ca peste 10 ani voi gusta din frumusetea verii ! Voi fi o mamica cocheta de 40 ani , ca doar toate mamele sunt frumoase si cochete, nu ?!
As prefera sa povestesc de-o zi de sambata , in care ne trezeste baietelul nostru Radu pe la ora 8.30… Intra in camera si se cuibareste intre noi …. e saten , are ochii verzi, slabut la cei 7 anisori ai lui si cu un zambet somnoros pe toata fata. Pijamalutza verde cu arici in care e imbracat iti starneste zambetul si mai tare . Il primim intre noi si-i asortam zambetul cu pupici si-o imbratisare pe masura. Ne uitam la desene o jumatate de ora, dupa care cred ca-i cazul sa ma ridic sa fac cafelutza si sa-l las pe sotiorul meu drag sa-i alimenteze portia de masculinitate cu o harjoneala pe cinste . Incropresc ceva rapid pentru micul dejun, insa gandul imi este la ziua frumoasa ce se arata ….. soare, cer senin, un zumzet surd, semn ca orasul se trezeste la viata si la cum as putea sa fructific momentul .
As vrea sa mergem intr-o plimbare, insa tocmai suna telefonul sotului … dupa discutie reiese ca trebuie sa trecem pe la pensiune sa rezolvam o mica problema. Aaaaa ..ca am uitat sa mentionez ca avem o pensiune deosebita (visul meu din copilarie) … Ariciul ospitalier – e o combinatie ce ascunde eleganta, intimitatea, inteligenta creatoare si veselia intr-o carapace tepoasa a prezentului (intr-o legendă se spune că pentru a regăsi echilibrul dintre pamant si apa, Dumnezeu a cerut sfatul ariciului)
« Orice vis se poate realiza – începe-l doar ! Determinarea are un dram de genialitate, de putere şi de magie în ea – Goethe » Multe din lucrurile pe care le astept sa vina din exterior , cred ca de fapt trebuie sa le construiesc singura . De ce ar fi asta o frica, cand posibilitatile sunt nelimitate? Deci, de ce n-ar fi posibil sa am acest arici ?
Si gata cu visul meu ..ca mi-a pierit inspiratia ...
