Prietenie

"Un simplu prieten , cand vine in vizita se comporta ca un invitat.
Un prieten adevarat, iti deschide frigiderul si se serveste.

Un simplu prieten , nu te-a vazut niciodata plangand.
Un prieten adevarat are umerii umezi de la lacrimile tale.

Un simplu prieten, nu stie prenumele parintilor tai.
Un prieten adevarat are numarul de telefon al parintilor tai in agenda telefonica.

Un simplu prieten aduce la ziua ta o sticla de bautura.
Un prieten adevarat soseste mai devreme pentru ca sa te ajute
la pregatiri si ramane mai tarziu ca sa te ajute sa faci curat.

Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare.
Un prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat.

Un simplu prieten considera ca prietenia voastra a  luat sfarsit cand apare prima cearta intre voi.
Un prieten adevarat te suna imediat dupa cearta.

Un simplu prieten se asteapta sa fii mereu la dispozitia lui.
Un prieten adevarat este mereu in preajma ta."

2 in 1: eu !

Cine a zis ca lupta cu tine insuti e cea mai puternica batalie, mare adevar graia ! Cu tine, cu ideile "comode", cu ideile distructive de a dori din prima perfectiunea sau ceea ce e potrivit ...
Imi spunea draga mea colega ca sunt 2 solutii simple: fie astepti cu inima deschisa ca lucrurile sa se intample (si ele se intampla de la sine sau cu ajutorul Domnului), fie te lupti cu dintii pentru ca ceva sa se intample intr-un anumit fel.  Solutia de a te ocupa "de ale tale", lasand ca Divinitatea sa-si faca treaba, presupune de-a da uneori o mana de ajutor subiectiva situatiei actuale de a evolua intr-o directie ... cum e mai bine?
Greu e cand esti in ambele tabere : victima si agresor deopotriva ! Probabil e doar un pas mic spre urmatoarea etapa ...